Pestera Dambovicioarei, este situata in zona carstica a culoarului Rucar-Bran, una din cele mai dezvoltate din tara. S-a format in calcarele Masivului Piatra Craiului, datorita actiunii apelor paraului Damboviciarei, a carui vale se gaseste la cativa metri in aval.
   Golul subteran este format dintr-o galerie fosila slab ramificata lunga de circa 250 m, cu un traseu usor ascendent si orientata de la SV la NE.
   Este o pestera calda cu 10 -12 C cu o umiditate moderata strabatuta de un usor curent de aer.  Din punct de vedere geografic devine cunoscuta in anul 1767, cand J Fridalsky, o citeaza in lucrarea " Mineralogia Magni Principatus Transilvanie", fiind prima pestera din Muntenia si Oltenia semnalata intr-o lucrare stiintifica. Fiecare colt al ei a fost botezat cu nume dintre cele mai bizare: sala dantelelor, sala liliecilor, scrisul chinezesc, orga, cerbul, umbrela...
   Cercetarile recente au dus la descoperirea unei noi galerii mai greu accesibila vizitatorilor cat si la existenta unor bogate resturi fosile de Ursus Spelaeus.

Prezentare Populara (legenda)
   La intrarea in pestera in stanga si in dreapta sunt doua galerii micute de aproximativ 20 m, fiecare, care sunt infundate. Se inainteaza si se poate observa formarea stalactitelor si stalacmitelor proces ce dureaza mii de ani, ducand la formarea coloanelor. De aici pestera se desparte in doua galerii una de cca 20 m si respectiv 100 m. In galeria mica se pot vedea diverse forme create de-a lungul timpului de catre apa ce se scurge pe peretii pesterii. Legenda spune ca in aceasta pestera a trait un pustnic numit Pavel, ce se ruga la un altar, mergea la masa unde manca si scaunul unde sedea. Toate acestea sunt formatiuni calcaroase care de-a lungul timpului au capatat diverse forme recunoscute de localnici ca forma unui cap de tap, a unei soparle si a unei capsuni. In galeria mare cea de 100 m se pot vedea forma unui elefant matur, unei aripi de vultur si cuibul sau, doua aripi de inger, pielea de sarpe, capul unui sarpe un elefant mic, un chip de diavol, un pistol, canapeaua unde statea pustnicul Pavel si biblioteca lui de carti, precum si cuptorasele de paine si covrigi. In capatul galeriei se poate observa salonul de primire si sufrageria pustnicului, patul si perna lui de fulgi. Legenda spune ca in perioada primului razboi mondial in pestera isi gasisera adapostul doi haiduci celebri Fulga si Budac, care asteptau intr-o nisa din interiorul pesterii ce ducea spre varful muntelui, si jefuiau oamenii bogati ce veneau sa viziteze pestera oferindu-le celor saraci. Haiducii erau foarte prietenosi cu localnicii, considerandu-se stapanii pesterii ei organizau nunti si petreceri cu lautari, haiducesti in sala mare a pesterii Dambovicioara. Ei totusi au fost tradati, si in urma luptei cu jandarmii, Budac a fost impuscat iar pe Fulga l-au arestat, si l-au trimis in inchisoare. Batranii isi aduc aminte cu drag cum doineau cu jale:
Fulga
Frunza verde salba moale,
Ici in vale, mai de vale,
Se plimba Fulga calare,
De potera habar n-are
Cu caciula mocaneasca,
Cu sarica moiceneasca,
Nimenea sa nu-l cunoasca
Foaie verde iasomie,
Fulga pleaca-n haiducie,
Cu un fratior voinic,
De-al codrilor
Pe care-l cheama Budac
Si vine la toti de leac.
Fara frica de jandarmi,
Fara frica de guzgani.